Dictionar

Rezultate principale (Axă):

Axă

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. axe, germ. Achse)

1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens.

2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziţie într-un sistem tehnic.

3. ~ de rotaţie = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mişcarea de rotaţie a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei şi prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafeţe faţă de care acestea prezintă anumite proprietăţi de simetrie.

4. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneşte polii Pământului până la intersecţia cu sfera cerească.

5. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia şi aliaţii lor.


Axa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. axer)

1. tr. a centra (o piesă).

2. tr., refl. (fig.) a (se) desfăşura în jurul a ceva, a (se) conforma cu ceva; a (se) susţine pe baza unei anumite situaţii; a (se) orienta.


Axă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT axis

2. FR axe

3. EN axis

4. DE Achse

5. RU ось

6. HU tengely


Rezultate secundare (Axă):

Axantopsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. axantopsie)

1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea galbenă.


Axare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (axa)

1. acțiunea de a (se) axa; orientare după o axă, o direcție; centrare.

2. (fig.) orientare într-un anumit sens; concentrare în jurul a ceva.

3. (antonim) dezaxare.


Dezaxa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désaxer)

1. tr., refl. a(-şi) schimba poziţia astfel încât axa nu mai fie în poziţia ei obişnuită.

2. refl. (fig.; despre oameni) a se dezechilibra (mintal), a se scrânti, a se sminti.


Faxa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. faxer)

1. a transmite prin fax; a telecopia.


Hipotaxă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypotaxe)

1. subordonare a unei propoziţii faţă de o altă propoziţie.


Malaxa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. malaxer, lat. malaxare)

1. a amesteca, a omogeniza (un material) cu malaxorul.


Abscisă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.

2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.


Acalazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.


Acladiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. acladium)

1. axă principală neramificată a unei inflorescenţe, cu antodiul terminal.


Adaxial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adaxiale)

1. orientat spre linia axială; orientat spre axă.

2. (bot.) care este întors spre axă, spre tulpină.


Adosat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adossé, lat. adossatus)

1. aşezat adaxial.

2. (bot.) orientat spre axă.

3. (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete; (despre o construcţie) lipită de un edificiu.


Anterofor

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anthérophore)

1. (bot.) axă cilindrică sau aplatizată (la efedre) care poartă anterele.