Dictionar

Rezultate principale (Universal):

Universal

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT universalis

2. FR universel

3. EN universal; general

4. DE allgemein; universal

5. RU универсaльный; общий

6. HU általános, egyetemes


Rezultate secundare (Universal):

Universal, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. univesel, lat. universalis)

1. adj. care se extinde la întregul univers, care cuprinde tot ce există.

2. comun unei totalități cuprinzătoare de entități; general.

3. (log.; despre judecăți) al cărei predicat se referă la întreaga sferă a subiectului.

4. mondial.

5. care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă.

6. (despre unelte, aparate) care poate fi folosit la mai multe operații.

7. s. n. mandrină de strung.


Universalii

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. universalia)

1. (fil.) denumire dată de scolastici noţiunilor generale.


Universalism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. universalisme)

1. universalitate.

2. denumire dată teoriilor filozofice care afirmă existenţa unei realităţi ca un tot unit, universal.

3. direcţie idealistă în etică care promovează ideea unei morale unice, general-umane, în cadrul societăţii.


Universalist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. universaliste)

1. I. referitor la universalism.

2. care este în favoarea universalismului.

3. care privește întreaga lume, toți oamenii.

4. care se adresează tuturor, fără deosebire

5. II. adept al universalismului.


Universalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. universalité, lat. universalitas)

1. caracterul a ceea ce este universal; universalism.

2. totalitate, generalitate.

3. (jur.) caracter al acelor reguli care se aplică fără nici o discriminare și în mod egal în toate statele.

4. caracterul unei organizații internaționale de a fi deschisă tuturor statelor lumii care-i acceptă statutul.


Universaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. universaliser)

1. a face ceva devină universal, a răspândi în întreaga lume.

2. (log.) a considera sub aspect universal, a generaliza.


Alchimist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alchimiste)

1. practicant al alchimiei (practică de cercetare în vogă în Evul Mediu și care s-a dezvoltat în cele din urmă în chimie) care își petrecea viața căutând un elixir al nemuririi, un panaceu universal și/sau o piatră filozofală capabilă transmute metalele comune în aur.

2. (var.) (înv.) alhimist.


Arhetip

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archétype, lat. archetypum)

1. (fil.; la Platon) modelul prim, iniţial, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentări imperfecte şi copii ale sale.

2. fiecare din modulii ancestrali universali ai intuiţiei şi intelectului care apar, potrivit psihologiei abisale, în vis şi în mituri.

3. tip originar, prim.

4. original (manuscris, operă) după care se fac reproduceri.


Atracţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. attraction, lat. attractio)

1. înclinaţie puternică spre cineva sau ceva.

2. farmec.

3. tendinţă de apropiere a două elemente lingvistice.

4. (fiz.) forţă care tinde apropie corpurile.

5. ~ universală = proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitaţie.

6. (pl.) distracţie, petrecere, amuzament.

7. număr de ~ = număr din programul unui varieteu, al unui circ.


Big-store

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. big store)

1. magazin universal mare; supermagazin, supermarket.


Categoremă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catégorème)

1. (log.; la Aristotel) noţiune universală care serveşte la stabilirea unor relaţii între lucruri.


Catolicitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catholicité)

1. caracter catolic, universal.

2. totalitatea credincioşilor catolici.