Dictionar

vegetație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT vegetatio
2. FR végétation
3. EN vegetation
4. DE Vegetation; Pflanzenwuchs; Pflanzenbestand
5. RU веrетaция
6. HU vegetáció, növényzet, növénytakaró, növényi növekedés
 

vegetație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. végétation, lat. vegetatio)

1. creștere, dezvoltare a plantelor; totalitatea funcțiilor care permit dezvoltarea unei plante.
2. totalitatea plantelor și a fitocenozelor care populează un anumit teritoriu.
3. (med.; pl.) excrescențe patologice care se formează la suprafața unui organ.
 

durată de vegetație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT tempus vegetationis
2. FR durée de la végétation
3. EN vegetation time
4. DE Vegetationsperiode; Vegetationsdauer
5. RU веrетaтивный период
6. HU vegetációs időtartam
 

adenoidită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénoïdite)

1. (med.) inflamația vegetației adenoide; inflamație a țesutului glandular din regiunea rinofaringiană.
 

agrologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrologie)

1. agrotehnică.
2. studiul factorilor de vegetație și a mijloacelor tehnice de ameliorare.
 

agrotehnic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agrotechnique, /II/ rus. agrotehnika)

1. adj. referitor la agrotehnică.
2. s. f. știință care studiază modul în care omul poate interveni în corelația dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate; agrologie.
3. procedeele tehnice de cultivare a unei plante.
 

ancadrament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. encadrement)

1. (arhit.) ceea ce înconjoară o deschidere; (prin ext.) ceea ce înconjoară ca un cadru.
2. ceea ce constituie cadrul unei gravuri, unui tablou etc.
3. chenar sau cadru decorativ care înconjoară o ușă, o fereastră.
4. bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat.
5. ansamblu de clădiri sau de plantații care înconjoară o piață.
 

arenal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. arenale)

1. zonă joasă, lipsită de vegetație, din preajma unui vulcan.
 

badlands

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. badlands)

1. teren argilos degradat de ape torențiale, cu văi lipsite de vegetație, din regiunile (semi)aride.