OK
X
zonă
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
zona
2.
FR
zone
3.
EN
zone
4.
DE
Zone;
Erdgürtel
5.
RU
зонa
6.
HU
öv,
övezet,
zóna
zona
Parte de vorbire:
s.f. art.
Etimologie: (fr. zona, cf. gr. zone – centură)
1.
sindrom
caracterizat
prin
erupții
de
vezicule
herpetice,
localizate
pe
o
singură
parte
a
corpului
și
dispuse
pe
traiectul
unui
nerv.
2.
~
Zoster
=
boală
infecţioasă
virotică,
localizată
în
ganglionii
spinali
şi
caracterizată
prin
dureri
şi
erupţii
eritemato-veziculare
pe
traiectul
nervilor
senzoriali.
zonă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. zone)
1.
porțiune
din
suprafața
uscatului,
a
vegetației
și
climei,
din
adâncimea
unei
ape
sau
din
sol
etc.
cu
anumite
caractere
omogene.
2.
suprafață
delimitată
de
teren
din
teritoriul
unui
oraș,
al
unei
comune.
3.
(silv.)
suprafață
denumită
convențional
după
o
plantă-tip.
4.
spațiu
de
operații
militare;
porțiune
a
spațiului
aerian
din
jurul
unui
aerodrom,
în
care
se
antrenează
piloții.
5.
întindere
delimitată
din
punct
de
vedere
administrativ
și
economic-financiar;
sector.
6.
(inform.)
parte
a
memoriei
centrale
care
înregistrează
un
număr
oarecare
de
cuvinte,
destinate
unei
întrebuințări
preferențiale.
7.
(tehn.)
denumire
a
unor
părți
din
furnal.
8.
întindere,
extensiune
a
ceva.
9.
arie,
regiune
a
corpului.
10.
fiecare
dintre
cele
cinci
mari
diviziuni
ale
globului
terestru,
delimitate
de
cercurile
polare
și
de
tropice.
11.
fiecare
dintre
părțile
cerului
care
corespund
zonelor
terestre.
12.
porțiune
din
suprafața
unei
sfere
între
două
planuri
paralele.
13.
(fiz.)
bandă
de
frecvență
în
care
oscilațiile
au
anumite
caractere
comune.
aminofenazonă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aminophénasone)
1.
medicament
din
antipirină,
cu
acțiune
febrifugă
și
analgezică;
amidopirină.
asezona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. assaisonner)
1.
a
pune
ingrediente
într-o
mâncare.
bazona
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (după fr. basaner)
1.
a
pune
un
bazon,
a
cârpi
cu
bazoane.
blazona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. blasonner)
1.
a
reprezenta,
a
descrie
în
termeni
heraldici
elementele
componente
ale
unui
blazon,
ale
unei
steme.
catazonă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. catazone)
1.
zona
cea
mai
adâncă
(cu
şisturi
cristaline)
de
transformare
metamorfică
a
Pământului.
epizonă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. épizone)
1.
zonă
de
transformare
metamorfică
între
suprafaţa
Pământului
şi
adâncimi
de
4-6
km.
abisal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abyssal, lat. abyssalis)
1.
referitor
la
abis.
2.
aflat
în
zona
de
mare
adâncime
şi
fără
de
lumină
a
mărilor
şi
oceanelor.
3.
regiune
~ă
=
zonă
de
mare
adâncime
a
fundului
mărilor
şi
oceanelor.
4.
referitor
la
subconştient.
aeroportuar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aéroportuaire)
1.
referitor
la
aeroport
(ex.
zonă
aeroportuară).
afotic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aphotique)
1.
(oceanografie)
care
este
lipsit
de
lumină;
mezopelagic.
2.
zona
~ă
=
porțiune
a
unui
ocean
(sau
lac)
neexpusă
luminii
soarelui
din
cauza
adâncimii
apei
și
unde
se
întâlnește
doar
lumina
produsă
de
bioluminiscență.
3.
(antonim)
eufotic.
agrocenoză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agrocénose)
1.
zonă
cultivată
cu
plante
agricole;
agrobiocenoză.
aisfild
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. icefield)
1.
(geol.)
zonă
vastă
de
ghețari
interconectați
care
se
găsește
adesea
în
climate
mai
reci
și
la
altitudini
mari;
întindere
mare
de
gheață;
câmp
de
gheaţă.
amidopirină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amidopyrine)
1.
medicament
din
antipirină,
cu
acţiune
febrifugă
şi
analgezică;
piramidon;
aminofenazonă.