Dictionar

Rezultate principale (Deschidere):

Deschidere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. deschide)

1. acțiunea de a (se) deschide și rezultatul ei.

2. (la șah) mutare sau serie de mutări cu care începe o partidă.

3. (sport) pasare a mingii de către un jucător unui coechipier, pentru a întreprinde o acțiune ofensivă.

4. distanța, depărtarea dintre fălcile unei menghine, ale unui clește etc.

5. distanța orizontală dintre marginile spațiului unui gol.

6. spațiu liber într-un zid, într-un perete etc., pentru iluminare și aerisire sau pentru circulație.

7. locul unde apare sau unde se formează o deschizătură, o gaură, o intrare.

8. loc unde apar la suprafață rocile de adâncime în urma eroziunii scoarței pământului.

9. (lingv.) lărgimea canalului fonator în timpul articulării unui sunet.

10. (pop.) deșchidere.

11. în ~ = în primul meci dintr-o competiție.

12. ~ geologică = loc unde apar, la suprafața pământului, rocile sau mineralele; afloriment.


Rezultate secundare (Deschidere):

Orificiu; deschidere

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT orificium; apertura; foramen

2. FR orifice; aperture; ouverture

3. EN orifice; opening; aperture

4. DE Mündung; Öffnung; Mundöffnung

5. RU устье; охверстие; опертурa

6. HU nyílás


Africat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affriqué)

1. (consoană) care se pronunţă prin închiderea şi deschiderea treptată a organului fonator, urmate de o constricţie a acestuia.


Alveolotomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alvéolotomie)

1. deschidere chirurgicală a alveolelor dentare.


Anevrismotomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aneurysmotomy)

1. deschidere a unei artere anevrismale.


Antrostomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antrostomie)

1. deschidere chirurgicală a unui antru, pentru drenare.

2. lărgire operatorie a deschiderii buzelor pentru uşurarea accesului în cavitatea bucală.


Apendicostomie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. appendicostomie)

1. deschidere a apendicelui la piele şi crearea unui drenaj al conţinutului cecal.


Apertură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aperture, lat. apertura)

1. deschizătură, orificiu.

2. grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii unui fonem.

3. caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecţie al axei obiectivului cu planul acestuia.