Dictionar

Rezultate principale (înspăimântător):

înspăimântător

Parte de vorbire: adj.
Origine: (înspăimânta + -ător)

1. care provoacă spaimă; îngrozitor, înfricoșător, fioros, groaznic, înfiorător.

2. (adverbial, urmat de prep. „de”) extraordinar; extrem.


Rezultate secundare (înspăimântător):

Formidolos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. formidolosus)

1. (livr.) înfricoşător, înspăimântător.

2. fricos.


Infernal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infernal. lat. infernalis)

1. de (din) infern.

2. caracteristic infernului; diabolic, drăcesc.

3. (fig.) groaznic, teribil, înspăimântător.

4. maşină = bombă cu explozie întârziată, pentru atentate.


Sinistru, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sinistre, lat. sinister)

1. adj. groaznic, înspăimântător; oribil.

2. funest.

3. s. n. dezastru, calamitate, prăpăd, urgie.


Teribil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. terrible, lat. terribilis)

1. care inspiră groază; înspăimântător, îngrozitor.

2. (fam.) extraordinar, formidabil, grozav.

3. (adv.) foarte, extrem de...


Terifiant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. terrifiant)

1. înspăimântător, îngrozitor: terific.


Epuvantabil

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épouvantable)

1. care stârnește sau este susceptibil trezească groaza.

2. înspăimântător.