Dictionar

Rezultate principale (Supărare):

Supărare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. supăra)

1. neplăcere, necaz, suferință; neajuns, nevoie, lipsă.

2. povară, piedică.

3. deranj, stricăciune, pagubă.

4. întristare, mâhnire, amărăciune.

5. mânie, iritare, furie.

6. fără (sau nu fie cu) ~ = se spune când vrem ca cineva nu se supere pentru faptul ne adresăm sau îl întrebăm ceva.


Rezultate secundare (Supărare):

Dezagrement

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désagrément)

1. neplăcere, neajuns, supărare.


Dezarma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désarmer)

1. tr. a lua armele cuiva, a-l sili predea armele.

2. (fig.) a pune pe cineva în imposibilitatea de a riposta; a lua cuiva orice motiv de supărare.

3. a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificaţie, de pe o navă de război.

4. a debarca echipajul unei nave, proviziile, combustibilul etc.

5. intr. (despre state) a renunţa la pregătiri militare, a desfiinţa sau a reduce înarmările.


Indispoziţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indisposition)

1. lipsă de voie bună, proastă dispoziţie; supărare.

2. boală uşoară.


Legare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. lega)

1. legat.

2. unire strânsă a capetelor unor fire, fâșii, funii dintr-o țesătură etc. printr-un nod sau cu un ochi, fundă etc. pentru a forma un întreg; înnodare, înnădire, legat.

3. înnodare a șireturilor, nojițelor etc. pentru a încheia sau a fixa încălțămintea pe picior.

4. strângere pe picior a opincilor, a obielelor cu ajutorul nojițelor.

5. executare a unor noduri, ochiuri de împletitură sau de plasă; înnodare, legat.

6. trecere în jurul gâtului cuiva a cravatei, pe sub gulerul cămășii, fixându-se în față capetele printr-un nod special executat.

7. (pex) purtare a cravatei după o anumită modă.

8. punere și înnodare a unor bani, obiecte de valoare într-un colț de batistă, basma, ștergar, etc. pentru a-i păstra sau a-i lua cu sine.

9. prindere prin înnodare de ceva a unor fire, ștergare, năframe etc. de o culoare cu o anumită semnificație pentru a aminti de ceva sau ca semn a ceva.

10. împreunare a cozilor femeilor prin înfășurare în jurul capului ori prin petrecerea acestora peste cap dintr-o parte în alta.

11. așezare a unor obiecte, materii etc. într-o învelitoare, într-un sac, într-o pungă etc. care se strânge la gură sau la margini.

12. obturare a nervilor, a canalelor unor glande, a cordonului ombilical prin strangulare.

13. împachetare prin înfășurare și prindere cu panglici sau sfori a unor documente vechi, pergamente, teancuri de foi, cutii, pachete etc. pentru a fi transportate sau pentru a nu se deteriora.

14. (reg) acțiune prin care se petrec funii prinse printr-un drug de-a lungul sau de-a latul carului încărcat cu paie etc. pentru a le presa și a le ține strâns.

15. (spc; înv) aplicare a peceții pe un document, pe o scrisoare etc. pentru a o sigila.

16. luare și punere laolaltă a firelor de grâu, de cânepă sau a nuielelor, vreascurilor etc., strânse cu ajutorul unei chite etc. astfel încât nu se risipească, nu se sfărâme, fie ușor manipulate.

17. strângere a părului de pe cap cu ajutorul unei panglici etc. pentru a nu se împrăștia în dezordine, apoperind ochii.

18. strângere a îmbrăcăminții sau a unor părți ale acesteia pe lângă corp, prin înnodare sau prin împreunarea capetelor, a marginilor etc. ori cu ajutorul unui cordon, al unui brâu etc. pentru a nu sta neglijent.

19. (rar) strângere a pânzelor corăbiilor.

20. consolidare a unor uși, a unor obloane, a unor porți etc. prin aplicarea unor drugi, a unei șine etc. pentru a mări rezistența ori soliditatea; ferecare, legat.

21. strângere a unor butoaie, lăzi etc. cu șine sau cercuri de fier pentru a le spori rezistența.

22. întărire a roților de lemn ale unor vehicule prin aplicarea unei șine peste obezi.

23. îmbrăcare în fier a caroseriei unei căruțe, a unui car etc.

24. îmbrăcare prin acoperire parțială sau totală a unor piese de mobilier, a unor pergamente sau acte de preț cu piele, cu catifea etc. pentru a le proteja sau pentru a le înfrumuseța.

25. operație de prindere a foilor unor cărți, una de alta, prin coasere sau lipire și de punere de scoarțe; broșare, cartonare, legat, (reg.) compactare.

26. (re)compunere a unor obiecte dezmembrate sau a unor piese detașabile ale unui obiect prin strângerea lor cu o funie, o lamă metalică, sârmă etc.

27. fixare într-un loc a unor obiecte de mărime sau de greutate mică sau unul de altul cu ajutorul unui lanț, al unei frânghii etc. pentru a nu se desprinde, pentru a nu cădea sau pentru a rămâne în poziția sau în locul dorit.

28. (îvp; spc) construire a unei plute.

29. fixare în toc sau în legătoare a unor părți detașabile ale unor obiecte precum condeiul, coasa etc. pentru a putea fi utilizate sau pentru a nu le pierde.

30. (spc) fixare a lăstarilor de viță-de-vie ori a unor plante agățătoare pe araci; arăcire, legat.

31. (urmat de: „de”, „la”) fixare a unor ambarcațiuni prin parâme; ancorare, acostare.

32. (îvr.) întindere a pânzelor unor corăbii.

33. fixare a unor ustensile, aparate de mici dimensiuni, greutăți de o parte a corpului uman cu o funie, cu o curea, cu un lănțișor etc. pentru a fi ușor de purtat sau de folosit.

34. (fig) îmbinare de cuvinte, sunete în conformitate cu normele specifice unei limbi, pentru a vorbi sau a citi cursiv.

35. (fig) formulare și combinare de fraze sau propoziții pentru a exprima ceva.

36. (fig) formare a activităților psihice, fizice umane.

37. (îvr) degajare a căldurii.

38. unire a orașelor, a locurilor etc. aflate la o oarecare distanță unele de altele prin căi de comunicații, poduri etc.

39. unire prin alăturare sau prin strângere a unor obiecte perechi, a unor piese formate din două părți identice cu ajutorul unui șiret, lănțișor etc.

40. unire a unor pari, a unor stâlpi etc. pentru a îngrădi sau a împrejmui ceva.

41. împreunare cu ajutorul cuielor sau prin încastrare a unor grinzi, bârne etc. folosite în construcție.

42. asamblare a părților componente ale unor piese din structura unor unelte agricole.

43. îmbinare a sprâncenelor, a unor linii ornamentale sau geometrice.

44. (re)facere a conexiunii dintre vasele sanguine, dintre nervi, oase, țesuturi etc.

45. (med) suturare.

46. (înv) încleiere.

47. acrire a laptelui.

48. (teh) realizare a unei conexiuni între un element al unui conductor sau a unei anumite piese și a unor anumite ansambluri ale unui sistem electric, electronic sau de alt tip și o sursă de alimentare; conectare, cuplare, racordare.

49. (teh; spc) instalare a unor aparate și dispozitive necesare conectării la rețea a unei mașini, a unui aparat etc.

50. fixare într-un ansamblu omogen și de o mare soliditate a unor blocuri de piatră de construcție, pereți etc.; înțepenire, încastrare.

51. combinare a unor atomi, a unor substanțe chimice sau alimente în stare fluidă.

52. unire a cuvintelor prin cratimă.

53. nemarcare grafică, prin spații albe, a unităților unui enunț.

54. relație existentă între propoziții sau între elementele unei propoziții.

55. unire în chip armonios a accentului silabic, a sunetelor sau a secvențelor muzicale; armonizare.

56. punere în consonanță a accentului silabic, a sunetelor sau a secvențelor muzicale cu...

57. structurare a cuvintelor, a ideilor, a secvențelor narative în mod logic, coerent.

58. (fig) unire a oamenilor, a inimilor sau sufletelor acestora.

59. (fig) adunare în aceeași parte sau în același loc a unor oameni.

60. grupare a unor lucruri, fenomene, creații sau părți, aspecte ale acestora pe baza unor însușiri comune ori pe baza unor aprecieri, considerații etc.

61. situare în același plan sau în același sistem a unor regiuni geografice sau istorice.

62. (îvp) relație de prietenie.

63. stabilire a unei relații de prietenie, de rudenie etc.

64. stabilire a unor relații diplomatice, politice, unilaterale etc. între primari, conducători, state etc.

65. unire a unor oameni, familii, colectivități în jurul aceluiași ideal.

66. asociere a unor oameni, familii, colectivități într-un anumit scop.

67. înfrățire a unor neamuri, așezăminte.

68. (rar) asemănare a unor personalități creatoare pe baza afinităților de creație.

69. atașare a cuiva de ceva sau de cineva.

70. atracție față de ceva sau de cineva.

71. (îs) ~ la pământ stabilire a unei legături electrice între un conductor electric și pământ.

72. (înv; îs) ~ de glie limitare a drepturilor social-economice și politice prin aservire; înrobire.

73. atașare a cuiva de locul de muncă, de rangul deținut sau de oamenii de care depind acestea.

74. (înv) urmărire în mod deosebit a ceva.

75. (fam) provocare la vorbă, la ceartă, la bătaie etc. prin cuvinte, gesturi, atitudini etc. sfidătoare sau violente; agasare, (înv.) alegare, persecutare, (îrg.) enervare, plictisire, săcâire, supărare, zădărâre.

76. (îvp) adeverire a blestemelor, a vrăjilor.

77. acostare a unei persoane de sex opus cu intenția de a o seduce sau a abuza sexual de ea.

78. folosire a ceva drept pretext pentru a face scandal, a se răzbuna etc.

79. (îvr) revendicare a ceva la care nu are dreptul cineva.

80. punere în relație a două sau mai multe fenomene, procese, obiecte aparent disparate; corelare, raportare, interrelaționare.

81. determinare a unor activități, procese, fenomene etc. raportate la condițiile, cauzele apariției, ale manifestării sau funcționării lor sau raportate la consecințele, finalitatea lor.

82. condiționare a unor activități, procese, fenomene etc. raportate la condițiile, cauzele apariției, ale manifestării sau funcționării lor sau raportate la consecințele, finalitatea lor.

83. asociere a unor activități, procese, fenomene etc. raportate la condițiile, cauzele apariției, ale manifestării sau funcționării lor sau raportate la consecințele, finalitatea lor.

84. desprindere a ceva pe cale de consecință.

85. imobilizare a cuiva cu ajutorul funiilor, al cătușelor etc.

86. (pex) capturare.

87. (fig; înv) întemnițare.

88. (fig; înv) robie.

89. (înv) imobilizare a unor condamnați prin fixarea cu diverse legături, de unul sau de doi stâlpi, de cozile a două cămile, de vârfurile a doi copaci, etc. pentru a-i pedepsi, pentru a-i supune la cazne sau pentru a-i ucide; torturare, țintuire, schingiuire.

90. (fig) împiedicare.

91. (înv) împiedicare a mișcării unei roți.

92. fixare a unor animale domestice, rar, a unor păsări printr-un lanț, funie etc. petrecută pe după o parte a corpului, pentru a le mâna în direcția dorită ori pentru a le împiedica fugă; înhămare, înjugare.

93. (pop) prindere a peștilor în undiță, în năvod.

94. obligare prin jurământ.

95. obligare la îndeplinirea sau la respectarea condițiilor sau termenilor unui contract, unei convenții etc.

96. (pop; îs) ~rea călușarilor = înrolare a tinerilor pentru ceremonia călușarilor, însoțiță de depunerea unui jurământ.

97. jurăminte sau promisiuni solemne reciproce pe care le fac mirii în fața altarului în timpul celebrării cununiei religioase.

98. (spc; pop) chezășire.

99. (înv) instituire a unor dări, impozite, legi, dispoziții etc.

100. (bis; îvp) instituire, prin hotărâre sinodală, a zilelor de sărbătorire a unui sfânt și a zilelor sau a perioadelor de timp în care creștinii sunt datori postească.

101. (pop) interdicție.

102. (înv) anulare a unei dări, a unui impozit etc. printr-o lege, un amendament etc.

103. (bis; îoc dezlegare) interzicere de la anumite fapte, conduite etc. prin anumite reguli, canoane etc.

104. (bis; pex; îoc dezlegare) neiertare a abaterilor de la canoanele instituite și (sau) a oamenilor care se fac vinovați de ele.

105. (fig; pop) vrăjire de ceva a cuiva.

106. (fig; pop) eliberare de o vrajă a cuiva.

107. (îvp) oprire de la ceva.

108. (îvp) anulare a unei acțiuni sau a efectelor ei.

109. (îvp) fermecare a bărbatului, în urma căreia acesta devine impotent.

110. împiedicare, prin farmece, a unirii sexuale dintre miri.

111. acțiune prin care ploaia, vântul, furtuna sunt abătute asupra unui anumit ținut.

112. (îvr) îndepărtare prin farmece a ploii, vântului, furtunii.

113. (pop) situare a unor bani, comori etc. sub puterea unui blestem, a unei interdicții etc.

114. acoperire, de obicei prin înfășurare a unei părți a corpului cu ajutorul unei bucăți de pânză, a unei năframe etc. pentru a proteja.

115. (spc) acoperire a gurii, a ochilor cuiva pentru a-l împiedica vorbească, vadă.

116. îmbrobodire.

117. (pop) acoperire cu un văl, cu o basma etc. a capului miresei în cadrul ceremoniei de nuntă, în semn de trecere a acesteia în rândul nevestelor.

118. (reg) acoperire a vârfului unor stoguri, a unor clăi, a unor căpițe de fân sau de paie etc. cu ceva pentru a le proteja de umezeală, de vânt etc.

119. (îvp) bandajare.

120. (pop) alinare a unei dureri sufletești.

121. (îvp) moment de fructificație a plantelor de cultură sau a florilor acestora.

122. (îvp) creștere a unor tulpini secundare pe pomii altoiți.

123. îngroșare a dulcețurilor.

124. închegare a laptelui, a zerului etc.

125. (rar) solidificare a anumitor compuși chimici în prezența unui reactiv.

126. (pop) întărire.


Mâhnire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. mâhni)

1. faptul de a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare; mâhniciune.

2. (înv) enervare.

3. (bis; înv) pocăire.


Amărăciune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (amărî (sau amar) + -(ă)ciune)

1. însușirea de a fi chinuitor, dureros, amar.

2. durere, tristețe.

3. întâmplare, împrejurare dureroasă, chinuitoare; chin.

4. gust amar; amăreală.

5. (loc. adv.) cu ~ = cu tristețe, cu supărare.