Dictionar

semnalare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. semnala)

1. acțiunea de a semnala și rezultatul ei.
2. atragere a atenției asupra unui fapt, a unui fenomen etc.
3. aducere la cunoștința cuiva a ceva.
4. amintire în treacăt, în linii mari.
5. (rar) semnalizare.
 

denunț

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (denunţa)

1. semnalarea către o autoritate a comiterii unei infracțiuni; denunțare, delațiune.
 

erată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. errata)

1. listă adăugată la sfârșitul unei cărți, conținând semnalarea și îndreptarea greșelilor de tipar; corrigenda.
 

indicare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. indica)

1. acțiunea de a indica și rezultatul ei; arătare, semnalare; recomandare.