Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. cazarma)
1. așezare a cuiva în cazarmă.
2. așezare (a unui elev) într-un internat; supunere a cuiva la un regim de internat.
3. (sinon.) cazarmat, încazarmare, încazarmat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. casernement)
1. (înv.) acțiunea de a încazarma, de a caza sau de a găzdui oamenii în cazărmi; starea unei persoane încazarmate.
2. ansamblul efectelor pentru pat care se dau unui militar la încazarmare; (prin analogie) efecte pentru pat date unui muncitor pe șantier.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (v. cazarma)
1. cazarmare.