Dictionar

azimut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azimut)

1. unghi format de un plan vertical fix, care trece printr-un anumit punct, cu planul vertical al unei direcții ce trece prin punctul considerat.
 

altazimut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Altazimut)

1. instrument astronomic pentru măsurarea azimutului constelațiilor.
 

azimutal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. azimutal)

1. (astronomie) referitor la azimut; care reprezintă sau măsoară azimuturile.
2. cerc ~ = cerc care trece prin linia verticală a unui loc.
 

altazimut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Altazimut)

1. instrument astronomic pentru măsurarea azimutului constelațiilor.
 

azimutal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. azimutal)

1. (astronomie) referitor la azimut; care reprezintă sau măsoară azimuturile.
2. cerc ~ = cerc care trece prin linia verticală a unui loc.
 

radioteodolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Radiotheodolit)

1. aparat pentru determinarea în altitudine a direcției și vitezei vântului prin măsurarea unghiurilor azimutale și verticale ale unui radioemițător.
 

teodolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. théodolite)

1. goniometru de precizie folosit în geodezie și astronomie pentru măsurarea unghiurilor verticale și orizontale, a distanțelor zenitale și a azimuturilor.