Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azine)
1. combinaţie organică cu inele de şase atomi diferiţi, printre care cel puţin unul de azot.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (din amidază + -ină sau din amidazin)
1. (farm.) medicament cu acțiune tuberculostatică; tuberculostatic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydrazine)
1. compus organic bazic, toxic, combinaţie a azotului cu hidrogenul, folosit ca agent reductor, antioxidant, anticorosiv şi de vulcanizare etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. emmagasiner)
1. a depozita într-o magazie (mărfuri, cereale etc.).
2. a acumula (cunoştinţe, energie etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pipérazine)
1. amină, sub formă de cristale incolore, solubile în apă, folosită la tratamentul gutei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prométhasine)
1. produs de sinteză, cu acţiune sedativă, antihistaminică şi antiemetică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sarrasine)
1. poartă suplimentară, din grinzi groase de lemn, lângă podul ridicător şi poarta de intrare a cetăţilor medievale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accumuler, lat. accumulare)
1. tr., refl. a (se) strânge, a (se) înmagazina, a (se) concentra.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accumulateur)
1. aparat, recipient pentru înmagazinarea energiei sub diferite forme în vederea utilizării ulterioare.
2. dispozitiv care memorează datele în vederea prelucrării într-o maşină de calcul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. accouplage)
1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare să lucreze împreună; acuplare, cuplaj.
2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., it. cisterna)
1. recipient metalic (pe un vehicul), servind la transportul unor lichide.
2. vagon de cale ferată cu un asemenea recipient.
3. rezervor (subteran) pentru înmagazinarea apei sau a altor lichide.
4. (anat.) spaţiu mare subarahnoidian, plin de lichid cefalorahidian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. condensateur)
1. aparat, recipient pentru condensarea unei mase de vapori cu un agent de răcire.
2. sistem de două conductoare, izolate printr-un dielectric, la înmagazinarea de electricitate statică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gazomètre)
1. aparat pentru măsurarea contităţii de gaze care străbat o conductă.
2. rezervor pentru înmagazinarea şi distribuirea gazelor sub presiune constantă.