Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azo)
1. grupare funcţională (-N=N-) în structura moleculară a unor substanţe, legată cu doi radicali hidrocarbonaţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azobenzène)
1. substanţă care conţine în moleculă doi radicali fenil legaţi prin gruparea azo.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azodérivé)
1. substanţă organică în care doi radicali, proveniţi prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi, sunt legaţi prin gruparea azo.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. azoïque)
1. adj. lipsit de viaţă animală; (despre terenuri) lipsit de fosile.
2. adj., s. n. (geol.) arhaic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. azoïque)
1. (despre compuşi organici) azotat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azole)
1. denumire generică dată unor compuşi hete-rociclici derivaţi din furan, tiofen sau pirol prin substituirea, în lanţ, a atomilor de azot cu atomi de carbon.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. azonal)
1. care nu formează zone; relativ independent de un mediu bioclimatic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acridine)
1. substanţă organică azotată din antracen, bază în industria coloranţilor antiseptici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrogamie)
1. fecundaţie la angiosperme cu tubul polinic pătruns în sacul embrionar; şalazogamie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. acquaforte)
1. procedeu de reproducere a unui desen după un clişeu gravat cu acid azotic pe o placă de cupru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. acquatinta, fr. aquatinte)
1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuş.
3. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru şi coroziunea chimică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénine)
1. bază azotată purinică din acizii nucleici.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adsorption)
1. fixare a unei substanţe lichide sau gazoase, într-un strat subţire, pe suprafaţa unui corp solid.
2. capacitatea părţii superficiale a solului de a acumula substanţe solide, lichide şi gazoase.