Dictionar

Rezultate principale (Papist):

Papist

Parte de vorbire: s.m.f. (înv.)
Origine: (fr. papiste)

1. susținător al autorității absolute a Papei.

2. persoană de credință catolică; catolic.

3. adept al papismului.

4. (depr.) nume dat catolicilor de către protestanți.


Rezultate secundare (Papist):

Papist, -ă

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (fr. papiste)

1. în legătură cu Papa de la Roma, cu catolicismul; papal.

2. (adesea depr.) catolic.


Papistășesc, -ească

Parte de vorbire: adj. (înv. și reg.; adesea depr.)
Origine: (papistaș + -esc)

1. de papistaș, al papistașilor; catolic.

2. (rar) eretic.

3. (var.) (reg.) păpistășesc, papistașesc, popistășesc.


Papistăși

Parte de vorbire: vb. tr., refl. (înv. și reg.)
Origine: (v. papistaș)

1. a face treacă sau a trece la catolicism; a (se) catoliciza.


Catolicesc, -ească

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (catolic + -esc)

1. care aparține catolicismului, privitor la catolicism; catolic, (înv. și reg.) papistășesc.


Catolici

Parte de vorbire: vb. tr., refl. (pop.)
Origine: (v. catolic)

1. a face treacă sau a trece la catolicism; a (se) catoliciza, (înv. și reg.) a (se) papistăși.


Catolicime

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (catolic + -ime)

1. totalitate a catolicilor, lumea catolică.

2. (var.) catolicitate, (înv. și pop.) papistășime.


Catolicizat, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (v. catoliciza)

1. adj. care a trecut sau a fost făcut treacă la catolicism; (pop.) catolicit, (înv.) catolnicit, (înv.) papistășit.

2. s.n. catolicizare.


Catolicește

Parte de vorbire: adv.
Origine: (catolic + -ește)

1. în felul catolicilor, respectând regulile religiei catolice.

2. (var.) (înv. și reg.) papistășește.


Papistășesc, -ească

Parte de vorbire: adj. (înv. și reg.; adesea depr.)
Origine: (papistaș + -esc)

1. de papistaș, al papistașilor; catolic.

2. (rar) eretic.

3. (var.) (reg.) păpistășesc, papistașesc, popistășesc.