Parte de vorbire: s.m., s.n.
Origine: (muc + -ușor)
1. s.m. diminutiv al lui muc, secreție nazală; muculeț.
2. s.n. rest de țigară, de lumânare; muculeț.
Parte de vorbire: s.m., s.n.
Origine: (muc + -uleț)
1. s.m. diminutiv al lui muc, secreție nazală; mucușor, (reg.) mucuț.
2. s.n. rest de țigară, de lumânare; mucușor, (reg.) mucuț.