Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bacchante)
1. (la romani) preoteasă a cultului zeului Bacus; menadă; evie.
2. (fig.) femeie cu atitudini libertine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. evia; cf. lat. euhias, gr. εὐιάς)
1. bacantă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ménade)
1. bacantă.
2. (fig.) femeie exaltată, furioasă.
Parte de vorbire: s.f. (grec. înv.)
Origine: (grec. κορύϐαντες)
1. (antic.) preoteasă a zeiței Cybela, zeița fertilității; bacantă.