rufă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sl. ruho)

1. articol textil care se poartă direct pe corp; piesă de lenjerie.
2. (prin ext., la pl.) cearceafuri, fețe de masă etc.; albituri, schimburi.
3. (expr.) ~ele (murdare) se spală în familie = neînțelegerile și certurile din familie sau dintr-un cerc intim nu trebuie purtate în public.
4. (reg.) zdreanță, cârpă.

rufană

Parte de vorbire:  s.n. (reg.)  
Etimologie: (rufă + -ană)

1. cârpă, haină zdrențăroasă.
2. curvă, târfă.

rufar

Parte de vorbire:  s.m. (reg.)  
Etimologie: (rufă + -ar)

1. om care adună zdrențe; telal, (reg.) zdrențar.

rufărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rufă + -ărie)

1. totalitatea rufelor (de corp, de pat, de masă etc.); lenjerie.
2. (reg.; la plural) zdrențe.

trufă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT tuber
2. FR truffe
3. EN truffle
4. DE Trüffel
5. RU трюфель
6. HU gumó, hajtásgumó

trufa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. truffer)

1. a garnisi cu trufe (2).
2. (fam.) a împăna, a umple (cu).
3. a înșela, a duce de nas; a escroca.

trufă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. truffe)

1. inducere în eroare; înșelătorie, șarlatanie.
2. abuz de încredere, escrocherie.
3. gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, violete-negricioase, de forma unui cartof.
4. produs de cofetărie pe bază de cremă de unt și ciocolată.
5. nas al unui câine.

dantelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dentelle)

1. împletitură fină din fire de bumbac, de mătase etc., servind la ornamentarea rufăriei, a obiectelor de îmbrăcăminte etc.

gradel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Gradel)

1. țesătură albă de bumbac cu dungi în diagonală, pentru rufărie bărbătească.

lenjerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lingerie)

1. rufărie de corp și de pat.

lenjuri

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. linge)

1. rufărie de corp; lenjerie.

morgă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. morgue)

1. atitudine, comportare trufașă, disprețuitoare; sentiment exagerat al propriei valori.

orgolios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. orgoglioso)

1. plin de orgoliu; vanitos, mândru, trufaș.