Dictionar

Suplanta

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. supplanter)

1. a elimina un lucru înlocuindu-l cu altul.

2. a face pe cineva să-și piardă creditul, favoarea, autoritatea, poziția pe care a avut-o, și a-i lua locul; a submina.


Suplantare

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (v. suplanta)

1. subminare.


Subminat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. submina)

1. care a fost slăbit, compromis, zădărnicit sau nimicit; (livresc) suplantat.