mutărea

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (mutare + -ea)

1. adăpost (al ciobanilor); mutare (mică).

antisimetric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antisymétrique)

1. opus simetriei.
2. (despre sisteme fizice) care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale.
3. (mat.; despre funcții) care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor.

decentrare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. décentrage)

1. acțiunea de a descentra; deplasarea centrului.
2. deplasare, din poziția normală, a unei piese, a unei imagini de televiziune pe ecranul unui cinescop.
3. (dispozitiv optic) aliniere greșită a centrelor lentilelor.
4. (psihologie) acțiunea de a muta un centru de interes.
5. (tehnol.) mutarea centrului de greutate al unei piese de prelucrat.
6. (antonim) centrare.

mimetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mimétisme)

1. însușire a unor animale de a-și schimba culoarea sau de a lua forma unor obiecte, ori animale din mediul înconjurător.
2. (fig.) reproducere mecanică a gesturilor și atitudinilor cuiva; imitație (servilă) a unui model; maimuțăreală.

psitacism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. psittacisme)

1. denumire dată de filozoful german Leibnitz teoriei nominalismului.
2. tulburare de vorbire în repetarea mecanică a celor auzite sau citite, fără a le înțelege; papagalism.
3. (fig.) imitație, maimuțăreală.

transbordor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. transbordeur)

1. s. n. platformă deplasabilă pe șine care servește la mutarea vehiculelor feroviare de pe o linie pe alta.
2. navă pentru transbordări.
3. adj. pod ~ = platformă suspendată, prin cabluri, servind la trecerea peste un curs de apă.