mutare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (v. muta)
Etimologie: (v. muta)
1. acțiunea de a (se) muta și rezultatul ei; schimbare a locului de așezare, a locuinței etc.; mutat.
2. locul unde se așază sau unde a fost așezată o târlă; pășune.
3. schimbare, modificare.
4. mișcare a unei piese la jocul de șah.
5. (înv.) adăpost, locuință.
6. (înv.; fig.; cu determinări ca: „din această viață”, „dintre cei vii” etc.) moarte.
7. (reg.) adăpost al ciobanilor de la munte.
8. (reg.) pământ nelucrat care servește ca pășune.
9. (reg.) stână; parte a stânei unde se ține laptele.
10. (reg.) fiecare dintre găurile din partea de sus a fiularelor de la jug, cu ajutorul cărora se potrivește mărimea locului pentru gâtul vitei înjugate.