Parte de vorbire: s.n. (tc. înv.)
Origine: (tc. beylik)
1. conac în care se găzduiau beii sau demnitarii turci veniți ca trimiși ai Porții în Țările Românești.
2. cumpărătură de oi făcută pe seama sultanului și mai mult cu de-a sila, pe prețuri stabilite dinainte; dare sau dijmă, mai ales în oi, plătită stăpânirii.
3. muncă gratuită în folosul beiului sau al stăpânirii.
4. (var.) beilâc, (pop) beilei.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (tc. beylikgy)
1. funcționar turc însărcinat cu cumpărarea forțată de oi, la prețuri fixate de turci, în favoarea sultanului sau cu strângerea dijmei de oi, în Țările Române.
2. agent care strângea dijma, beilicul.
3. (var.) (înv.) beglicgiu, begligiu, beiliciu.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (tc. beylikgy)
1. funcționar turc însărcinat cu cumpărarea forțată de oi, la prețuri fixate de turci, în favoarea sultanului sau cu strângerea dijmei de oi, în Țările Române.
2. agent care strângea dijma, beilicul.
3. (var.) (înv.) beglicgiu, begligiu, beiliciu.