Dictionar

osârdnici

Parte de vorbire:  vb. refl. (înv.)  
Etimologie: (v. osârdnic)

1. a-și da silința; (înv.) a se osârdui.
 

osârdnicie

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (v. osârdnici)

1. vivacitate sau vigoare pe care o arată cineva în realizarea unei acțiuni; ardoare.
2. (înv.) osârduință, (înv.) osârduire, (înv.) osârduitură.