Dictionar

îmbâcsi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (în + bâcsi)

1. tr. a umple (un spațiu) înghesuind lucrurile în el; a îndesa, a ticsi, a înțesa.
2. intr. a se umple de praf, de murdărie, de mirosuri neplăcute.
3. refl. (despre aer) a deveni înăbușitor.
 

îmbâcsire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. îmbâcsi)

1. acțiunea de a (se) îmbâcsi.
 

îmbâcsit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. îmbâcsi)

1. care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme.
2. (reg.) care este umplut peste măsură; îndesat.
3. (expr.) a fi (cam) ~ la minte = a fi prost.
 

ancrasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. encrasser)

1. refl. (tehn.; despre piese) a se acoperi cu un strat de cărbune, de ulei ars, care împiedică funcționarea normală.
2. (despre un tipar) a se îmbâcsi.
 

macula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. maculer, lat. maculare)

1. a păta, a mânji, a murdări.
2. a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală.
 

îmbâcseală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (îmbâcsi + -eală)

1. starea a ceea ce este îmbâcsit.
2. umplere de praf, de murdărie sau de mirosuri.
3. senzație de înăbușeală dată de aerul unei încăperi.
4. (reg.) umplere a ceva îndesând sau înghesuind; înțesare, ticsire.
 

îmbâcsire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. îmbâcsi)

1. acțiunea de a (se) îmbâcsi.