Rezultate principale (Ospăta):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. hospitare)
1. tr. a primi pe cineva în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a cinsti, a omeni, a trata.
2. refl., intr. a mânca împreună cu alții.
4. (var.) (înv., reg.) a ospeta, a ospita, a uspăta, a uspeta.
Rezultate secundare (Ospăta):
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (ospătar + -easă)
1. soție de ospătar; ospătăriță.
2. patroană a unui han, a unei ospătării; ospătăriță.
3. salariată care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație; ospătăriță.
Parte de vorbire: I. s.m., II. s.n.
Origine: (sp. camarotero)
1. I. persoană care lucrează ca ospătar pe o navă de pasageri; chelner de navă.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Kellner)
1. bărbat care servește consumatorii într-un local local de consumație; ospătar.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. ozonifier)
1. a împrospăta, a purifica un ozon; a ozona, a ozoniza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. piccolo)
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. refraîchir, rafraîchir)
1. a reduce temperatura, a lăsa să se răcorească; a (se) răcori.
2. a da o senzație de prospețime; a (se) împrospăta.
3. a repara, a aduce la o stare mai bună; a (se) face ca nou.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. régaler)
1. tr., refl. a(-şi) face o anumită plăcere; a (se) ospăta bine.
2. tr. (fig.) a desfăta, a încânta.