Dictionar

ospăta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. hospitare)

1. tr. a primi pe cineva în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a cinsti, a omeni, a trata.
2. refl., intr. a mânca împreună cu alții.
3. intr. a petrece.
4. (var.) (înv., reg.) a ospeta, a ospita, a uspăta, a uspeta.
 

ospătăreasă

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (ospătar + -easă)

1. soție de ospătar; ospătăriță.
2. patroană a unui han, a unei ospătării; ospătăriță.
3. salariată care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație; ospătăriță.
 

camarot

Parte de vorbire:  I. s.m., II. s.n.  
Etimologie: (sp. camarotero)

1. I. persoană care lucrează ca ospătar pe o navă de pasageri; chelner de navă.
2. II. dormitor pe o navă.
 

chelner

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Kellner)

1. bărbat care servește consumatorii într-un local local de consumație; ospătar.
2. (var.) chelnăr.
 

ozonifica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. ozonifier)

1. a împrospăta, a purifica un ozon; a ozona, a ozoniza.
 

picolo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. piccolo)

1. ajutor de ospătar.
 

refrișa

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. refraîchir, rafraîchir)

1. a reduce temperatura, a lăsa să se răcorească; a (se) răcori.
2. a da o senzație de prospețime; a (se) împrospăta.
3. a repara, a aduce la o stare mai bună; a (se) face ca nou.
 

regala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. régaler)

1. tr., refl. a(-și) face o anumită plăcere; a (se) ospăta bine.
2. tr. (fig.) a desfăta, a încânta.