Dictionar

Rezultate principale (Răscumpărare):

Răscumpărare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. răscumpăra)

1. faptul de a răscumpăra.

2. plătirea unei sume pentru a readuce în stăpânire un bun înstrăinat.

3. obținerea eliberării unui rob sau a unui prizonier (în schimbul unei sume de bani).

4. compensație.

5. mântuire.


Rezultate secundare (Răscumpărare):

Artnapping

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. artnapping)

1. furt de obiecte de artă (pentru răscumpărare).


Kidnapa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (amer. to kidosap, după fr. kidnapper)

1. a fura un copil; (p. ext.) a fura o persoană (în scopuri politice sau pentru răscumpărare).


Mercedari

Parte de vorbire: s.
Origine: (cf. it. mercede, milă)

1. pl. ordin de călugări cerşetori, fondat de dominicani în 1240, devenit apoi ordin militar, cu misiunea de a elibera pe sclavii creştini capturaţi de sarazini, prin strângerea fondurilor necesare pentru răscumpărarea lor.


Taking

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. taking)

1. operaţiuni de revânzare sau de răscumpărare a unor monede ori a unor cantităţi de aur care au fost cumpărate sau vândute numai cu scopul obţinerii unui profit imediat.


Judecie

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (jude + -cie)

1. funcție de jude; circumscripție în care judele își exercită funcția.

2. domnie; stăpânire; suveranitate.

3. calitate de țăran liber.

4. carte de ~ = acte de răscumpărare din rumânie.

5. (înv. și reg.) giudecie.


Răscumpărat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (v. răscumpăra)

1. I. (despre obiecte vândute sau amanetate) readus în proprietate în urma achitării unei sume de bani.

2. (despre persoane) eliberat în schimbul unei sume de bani.

3. (fig.) căruia i s-a făcut dreptate, răufăcătorul fiind pedepsit; răzbunat.

4. II. (înv.) răscumpărare.