Rezultate principale (Răscumpărare):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. răscumpăra)
1. faptul de a răscumpăra.
2. plătirea unei sume pentru a readuce în stăpânire un bun înstrăinat.
3. obținerea eliberării unui rob sau a unui prizonier (în schimbul unei sume de bani).
4. compensație.
5. mântuire.
Rezultate secundare (Răscumpărare):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. artnapping)
1. furt de obiecte de artă (pentru răscumpărare).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (amer. to kidosap, după fr. kidnapper)
1. a fura un copil; (p. ext.) a fura o persoană (în scopuri politice sau pentru răscumpărare).
Parte de vorbire: s.
Origine: (cf. it. mercede, milă)
1. pl. ordin de călugări cerşetori, fondat de dominicani în 1240, devenit apoi ordin militar, cu misiunea de a elibera pe sclavii creştini capturaţi de sarazini, prin strângerea fondurilor necesare pentru răscumpărarea lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. taking)
1. operaţiuni de revânzare sau de răscumpărare a unor monede ori a unor cantităţi de aur care au fost cumpărate sau vândute numai cu scopul obţinerii unui profit imediat.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (jude + -cie)
1. funcție de jude; circumscripție în care judele își exercită funcția.
2. domnie; stăpânire; suveranitate.
4. carte de ~ = acte de răscumpărare din rumânie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (v. răscumpăra)
1. I. (despre obiecte vândute sau amanetate) readus în proprietate în urma achitării unei sume de bani.
2. (despre persoane) eliberat în schimbul unei sume de bani.
3. (fig.) căruia i s-a făcut dreptate, răufăcătorul fiind pedepsit; răzbunat.