bagaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bagage)

1. obiecte, lucruri luate de cineva într-o călătorie.
2. (fig.) ~ de cunoștințe = totalitatea cunoștințelor cuiva într-un domeniu oarecare.

bagajist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bagagiste)

1. responsabil cu bagajele într-un hotel, într-o gară, într-un aeroport.

portbagaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. porte-bagages)

1. loc special amenajat deasupra sau într-un vehicul, unde se transportă bagajele.

bagajist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bagagiste)

1. responsabil cu bagajele într-un hotel, într-o gară, într-un aeroport.

brec 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. break)

1. trăsură deschisă cu patru roți, cu capra înaltă și bănci laterale.
2. tip de caroserie auto în formă de furgonetă, închisă cu geamuri în spate, pentru transportul bagajelor printr-o ușă specială și banca amovibilă.

casă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cassa, germ. Kasse)

1. dulap, ladă de oțel în care se țin bani, bijuterii, hârtii de valoare etc.
2. loc unde se achită costul cumpărăturilor într-un magazin.
3. ghișeu unde se fac încasările și plățile într-o întreprindere, instituție etc.
4. sumă de bani în casieria unei întreprinderi sau instituții.
5. a face ~a = a face bilanțul încasărilor și plăților dintr-o zi; plus (sau minus) de ~ = diferență rezultată în plus (în minus) după stabilirea încasărilor și plăților; registru de ~ = registru în care se trec sumele încasate și cele plătite.
6. ~ de bagaje = birou în incinta unei (auto)gări, unde se pot depune temporar, spre păstrare, bagajele călătorilor.

combi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kombi/wagen/)

1. autoturism cu o capacitate sporită de transportat bagaje, cu 3 sau 5 uși (obligatoriu una în spate), bancheta din spate fiind rabatabilă.

furgon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fourgon)

1. vehicul militar cu tracțiune animală, pentru transportul bagajelor, alimentelor și munițiilor.
2. vagon pentru transportat mărfurile în containere.

manifest, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. manifeste, lat. manifestum)

1. adj. (și adv.) vădit, evident, vizibil.
2. s. n. declarație cu caracter program prin care de un guvern, un suveran, un partid politic, o grupare literară etc. își fac cunoscute public intențiile, profesiunea de credință.
3. text politic răspândit în scop de agitație.
4. document de transport în care se înscriu mărfurile încărcate pe o navă.
5. listă a pasagerilor și bagajelor îmbarcate pe o (aero)navă sau alt mijloc de transport.