Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. luétine)
1. (med.) substanță, extrasă din cultură pură de treponemă, folosită anterior în cutireacție pentru a detecta sifilisul latent.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. luétine-réaction)
1. (med., înv.) cutireacție pe bază de luetină practicată pentru a dezvălui sifilisul.