Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baguette)
2. vergea subţire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.
3. băţ de lemn sau de metal servind la punerea în vibraţie a unor instrumente de percuţie.
4. partea de lemn a arcuşului.
5. dungă colorată care împodobeşte uneori ciorapii pe partea exterioară.
6. piesă cilindrică, subţire, a unui mecanism, a unei maşini.
7. mulură mică cu secţiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.
8. element ornamental aşezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. magique, lat. magicus)
1. care ține de magie; care se referă la magie, care se bazează pe magie; ocult, misterios, tainic.
2. baghetă ~ă = baghetă de magician, (prin ext.) de scamator.
3. cerc ~ = cerc pe care magicianul îl trasează pe pământ și în centrul căruia se plasează pentru a se proteja de demonii pe care îi invocă.
4. oglindă ~ă = oglindă în care magicienii pretind că fac să apară oameni îndepărtați, evenimente, fapte etc.
5. ochi ~ = indicator luminos de funcţionare a aparatelor de radiorecepţie.
6. (fig.) care surprinde; fermecător, încântător; feeric.
7. (antonime) banal, normal, natural.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. rhabdo-, cf. gr. rhabdos „băț, vergea”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. triagle)
1. instrument muzical de percuţie dintr-un cadru de oţel triunghiular suspendat, lovit cu o baghetă metalică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vibraphone)
1. instrument muzical asemănător xilofonului, format din plăci metalice de lungimi diferite, deasupra unor tuburi de rezonanţă, în care mici elice acţionate de un motoraş electric prelungesc vibraţia sunetelor produse prin lovirea plăcilor cu o baghetă.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. baculus „nuia, baghetă”)