informare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. informa)

1. acțiunea de a (se) informa și rezultatul ei.
2. informații sau evenimente care sunt aduse la cunoștința unei persoane, a unui public.
3. investigație pentru a stabili dovada unei infracțiuni, pentru a găsi făptașii etc.

afiș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affiche)

1. înștiințare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.
2. cap de ~ = primul nume de pe afișul care anunță un spectacol; actor celebru.
3. gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă.

agent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agent, lat. agens)

1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituții, întreprinderi etc. care îndeplinește anumite însărcinări.
2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relațiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viața economică a unei societăți comerciale; ~ secret = cel care îndeplinește o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulație = (sub)ofițer de poliție cu îndrumarea, supravegherea și controlul circulației pe drumurile publice.
3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.
4. ~ patogen = microorganism care determină apariția unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acțiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acțiunii unui verb pasiv; propoziție completivă de ~ = propoziție care arată acțiunea exprimată printr-un verb pasiv.

agentură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Agentur)

1. serviciu de informare, de spionaj în slujba unui stat străin, a unor interese străine.
2. casă de afaceri condusă de un agent (1); afacerile efectuate; agenție.

briefing

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. briefing)

1. reunire de informații tactice ale echipajelor înainte de declanșarea unei misiuni aeriene.
2. reunire de informare și de lucru într-un minister, într-o întreprindere etc.

cabinet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabinet)

1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituție.
2. birou (într-o întreprindere sau instituție) unde lucrează cineva.
3. secție, serviciu într-o întreprindere sau instituție destinate unor studii.
4. ~ metodic = a) centru didactic al activității metodice; b) secție de îndrumare și informare în bibliotecile mari și în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unități școlare etc.
5. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat.
6. (în unele țări) consiliu de miniștri, guvern.
7. mobilă stil, bogat ornată și cu sertare pentru păstrarea de obiecte prețioase.

consulta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. consulter, lat. consultare)

1. tr. a cere sfatul, părerea cuiva, a lua avizul unui specialist.
2. a cerceta pentru informare, documentare.
3. (despre medici) a examina un bolnav, a da o consultație (2).
4. refl. a se (con)sfătui.