Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. baion)
1. dans modern brazilian, de origine populară; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baïonnette)
1. armă albă pentru împungere, cu lama tăioasă, ascuţită la vârf.
2. tăietură în segmenţii pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze.
3. (tehn.) îmbinare demontabilă între două piese, care necesită montări şi demontări rapide.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arma)
1. unealtă, maşină care serveşte pentru atac sau apărare.
2. ~ albă = armă destinată luptei corp la corp (baionetă, stilet etc.); a depune ~ele = a se preda; (fig.) a ceda.
3. (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stemă, de pe un blazon.
4. categorie de trupe din forţele armate corespunzând unei activităţi specializate.
5. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. douille)
1. piesă goală și cilindrică, care servește la atașarea unei baionete la țeava puștii, a unui bec la instalația electrică etc.
2. piesă în care se fixează sau se înșurubează soclul unui bec; fasung.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. porte-baïonnette)
1. curea ataşată la o centură, de care se leagă baioneta.