Pritoceală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pritoci + -eală)

1. acțiunea de a pritoci și rezultatul ei; pritocire, pritocit, (pop.) pritoc.

2. turnare a vinului dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a se limpezi prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund; (prin ext.) turnare a unui lichid dintr-un vas în altul.

3. a scoate zeama dintr-un vas cu murături sau cu varză acră și a o turna la loc, de mai multe ori la rând, pentru a dizolva sarea rămasă la fund și a determina o acrire uniformă.

4. (rar; prin ext.) mutare a unor materii, obiecte etc. dintr-un loc în altul sau dintr-o parte în alta.

5. (rar) învolburare a unui lichid.

6. (var) (reg.) pitroceală.

---

Pritocitură

Parte de vorbire: s.f. (pop.)
Origine: (pritoci + -tură)

1. acțiunea de a pritoci; pritoceală.

2. cicălire, (reg.) pritoceală.

3. (var.) (înv.) pristocitură, (reg.) pitrocitură.

---