Dictionar

Rezultate principale (Celui):

Celui

Parte de vorbire: vb. tr., refl. (reg.)
Origine: (magh. csalni)

1. a (se) înșela, a (se) amăgi.

2. tr. a ademeni, a momi.

3. (var.) a încelui.


Rezultate secundare (Celui):

Cancerul laricelui

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Lachnellula willkommii

2. FR chancre du mélèze

3. EN larch canker

4. DE Zweig- und Rindenkrebs der Lärche

5. RU язвенный рaк стволов лиственницa

6. HU vörösfenyő ág- és kéregrákja


Celuire

Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (vb. celui)

1. acțiunea de a celui; înșelare.

2. constatare de a fi fost înșelat.

3. decepție.


Adjudeca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. adiudicare după fr. adjuger)

1. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitaţii publice.

2. refl. a-şi atribui, a-şi lua ceva.


Adjudecaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adjudication, lat. adiudicatio)

1. act prin care se adjudecă, se atribuie ceva cuiva; licitație, vânzare celui mai mare ofertant; adjudecare.

2. (var.) adjudecațiune.


Afabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affabilité, lat. affabilitas)

1. însuşirea de a fi afabil; calitatea unei persoane afabile.

2. calitatea celui care primește, care ascultă și întreține cu bunăvoință pe ceilalți.

3. (antonim) acrimonie.


Alegru, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allègre)

1. plin de entuziasm, de vitalitate (în ciuda vârstei, circumstanțelor et cetera).

2. care manifestă veselie, vivacitate; vioi, sprinten.

3. (muzică) care naștere unei impresii de veselie (celui care o ascultă).

4. (antonime) indolent, trist.


Alelomorfism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allélomorphisme)

1. totalitatea relaţiilor dintre alelele aceluiaşi caracter.


Aliteraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allitération)

1. repetare, cu efect muzical, a aceluiaşi sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproforon, parhomeon.

2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică.

3. tendinţă patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe.

4. (înv.) aliterațiune.