Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (în- + salivă, cf. fr. insaliver)
1. a înmuia alimentele cu salivă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. insaliva)
1. înmuiere a alimentelor cu salivă; insalivat, insalivație.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. insalivation)
1. impregnare a alimentelor cu salivă; insalivare.
2. (var.) (înv.) insalivațiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. insalivation)
1. impregnare a alimentelor cu salivă; insalivare.
2. (var.) (înv.) insalivațiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. manducatio, fr. manducation)
1. acțiunea de a mânca, cuprinde toate funcțiile anterioare digestiei (apucare, mestecare, insalivație, înghițire); (rar) mâncare.
2. (relig. cat.) comuniune euharistică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. insaliva)
1. înmuiere a alimentelor cu salivă; insalivat, insalivație.