oțărî

Parte de vorbire:  vb. (pop.)  
Etimologie: (bg. оцеря)

1. refl. a se mânia, a se înfuria, a se burzului; a se răsti la cineva.
2. a face grimase, a se încrunta, a se strâmba (din cauza unei băuturi sau mâncări acre sau neplăcute).
3. tr. a mâhni, a supăra.
4. (var.) (înv.) a (se) oțeri, a (se) oțări, a (se) oțerî, a (se) oțăra.

otarie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. otarie)

1. mamifer carnivor din ordinul pinipedelor, asemănător cu foca, dar cu pavilioane la urechi și cu membre mai lungi care îi permit deplasarea cu ușurință pe uscat.

autorulotă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + rulotă)

1. tip de vehicul de agrement, o structură autopropulsată care conține dotările unei locuințe; rulotă autopropulsată.

buclă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boucle)

1. șuviță de păr răsucită; cârlionț, zuluf.
2. parte a ochiului unui fir în timpul tricotării.
3. curbă la racordarea aliniamentelor unei serpentine.
4. cotitură a unui curs de apă.
5. parte dintr-un cablu, dintr-o conductă etc. având forma unei porțiuni dintr-o curbă închisă.
6. (inform.) secvență din instrucțiunile unui program care se execută de mai multe ori până se satisfac anumite condiții.
7. (cib.) suită de efecte în care ultimul corespunde celui dintâi.

cască

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. casque)

1. acoperământ de cap din metal ușor, dar rezistent, pe care îl poartă militarii în luptă, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii și cosmonauții pentru protejarea capului.
2. ~ăști albastre = trupe ONU aflate în zone de conflict.
3. acoperământ de cap din cauciuc, la înotări pentru a nu-și uda părul.
4. dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului.
5. dispozitiv din unu sau două receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice.

decide

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décider, lat. decidere)

1. tr., refl. a lua o hotărâre (alegând între mai multe posibilități).
2. tr. a hotărî, a dispune, a da o decizie.
3. a determina, a convinge pe cineva să facă ceva.

decreta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décreter)

1. a da un decret; a hotărî prin decret.
2. (fig.) a declara ceva cu emfază, sentențios; a emite o părere categorică.

deliberativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. délibératif, lat. deliberativus)

1. care deliberează.
2. vot ~ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot.
3. despre forme verbale, (construcții) care exprimă indecizia subiectului.