îmbolnăvire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. îmbolnăvi)

1. faptul de a (se) îmbolnăvi; îmbolnăvit.
2. căpătare a unei boli; infectare, molipsire.
3. (fig.) provocare a supărării cuiva.

fitopatogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phytopatogène)

1. (despre factori ecologici) care produce îmbolnăvirea plantelor.

incidență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incidence)

1. întretăiere a unui fascicul de radiații cu o suprafață.
2. punctul de ~ = punct în care un fascicul de radiații întâlnește o suprafață; unghi de ~ = unghi pe care îl face un asemenea fascicul cu perpendiculara în punctul de incidență; plan de ~ = planul determinat de fasciculul incident și normala în punctul de incidență.
3. situație a unei propoziții incidente.
4. (biol.) prezența unui caracter, normal sau patologic, într-o populație oarecare.
5. (med.) totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocată de o boală infecțioasă într-un interval de timp, raportată la populația totală.
6. (în radiologie) situație a corpului de iradiat (pentru diagnostic sau terapie) față de sursa de radiații.
7. (fig.) repercusiune, consecință.

patofit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pathophyte)

1. (agent patogen) care provoacă îmbolnăvirea plantelor.

recidivă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. récidive)

1. reapariție, revenire a unei boli după vindecare; reîmbolnăvire.
2. (jur.) repetare de către cineva a aceleiași greșeli, infracțiuni.

tricofiton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trichophyton)

1. ciupercă parazită care provoacă îmbolnăvirea pielii capului.

răcire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. răci)

1. acțiunea de a (se) răci și rezultatul ei.
2. (despre obiecte) pierdere a căldurii; răcit.
3. (rar; despre oameni și animale) îmbolnăvire prin contractarea unei răceli.
4. (înv.) rușine.
5. (înv.) recire.