Dictionar

jucărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (juca + -ărie)

1. obiect cu care se joacă copiii.
2. (fig.) persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; persoană fără voință; păpușă, marionetă.
3. (fig.) lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic.
4. ~ sexuală = obiect folosit pentru a obține plăcere sexuală.
5. (var.) giucărie.
 

armă-jucărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (armă + jucărie)

1. jucărie în formă de armă.
 

diabolo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diabolo)

1. jucărie dintr-un mosoraș care se aruncă în sus și se prinde pe o sforicică legată între două bețișoare.
2. proiectil la armele cu aer comprimat din alice de plumb excavate spre interior.
 

trotinetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trottinette)

1. jucărie dintr-o scândură pe două roți, cu un dispozitiv de direcție în față, care se pune în mișcare prin împingerea cu un picior.
 

yoyo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. yo-yo)

1. inv. jucărie dintr-un disc scobit care poate fi făcut să urce sau să coboare cu ajutorul unei sfori.
 

jucăriuță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (jucărie + -uță)

1. diminutiv al lui jucărie; jucărică.
2. jucărie (mică); jucărioară.
 

mașinuță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mașină + -uță)

1. diminutiv al lui mașină; automobil mic, miniautomobil.
2. jucărie sub formă de automobil.
 

armă-jucărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (armă + jucărie)

1. jucărie în formă de armă.