Parte de vorbire: vb. refl. (înv., pop.)
Origine: (Adam)
1. a ajunge în stare de beție, în urma consumării unei cantități de alcool; a se îmbăta.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adamique, cf. Adam – numele primului om biblic)
1. care se referă la Adam, propriu lui Adam.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamisme)
1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creştinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferinţa pentru elementul biologic primitiv.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adamite)
1. membru al unei secte care pretinde că găsește inocența lui Adam dinaintea păcatului și care, pretinzând că imită nuditatea lui Adam, respinge utilizarea îmbrăcămintei în adunări; eretic, adept al adamismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. adamitique)
1. care se referă la adamiți, propriu adamiților.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamisme)
1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creştinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferinţa pentru elementul biologic primitiv.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adamite)
1. membru al unei secte care pretinde că găsește inocența lui Adam dinaintea păcatului și care, pretinzând că imită nuditatea lui Adam, respinge utilizarea îmbrăcămintei în adunări; eretic, adept al adamismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. adamitique)
1. care se referă la adamiți, propriu adamiților.