balansier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balancier)

1. dispozitiv, piesă a unui mecanism, a cărei oscilație reglează mișcarea unei mașini, a unui instrument; balansor.
2. prăjină folosită de dansatorii pe sârmă pentru a-și menține echilibrul.
3. (pl.) organe de echilibru pentru zbor, la insectele diptere, pe metatorace; haltere (2).

balansor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (balansa + -or)

1. dispozitiv, piesă a unui mecanism, a cărei oscilație reglează mișcarea unei mașini, a unui instrument; balansier.

contragreutate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. contrepoids)

1. greutate folosită pentru a contrabalansa, pentru a echilibra o sarcină; greutate sau forță care echilibrează o altă greutate sau forță.
2. balansier folosit de acrobați la mersul pe frânghie.
3. (fig.) ceea ce echilibrează sau neutralizează o forță.

dipter, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diptère/s/, lat. diptera)

1. adj. (despre edificii antice) cu portic înconjurat de două șiruri de coloane.
2. (despre insecte) cu două aripi și cu aparatul bucal adaptat pentru supt.
3. s. n. pl. ordin de insecte, muștele și țânțarii, cu o singură pereche de aripi membranoase și o pereche de balansiere, servind pentru echilibru în timpul zborului.

halteră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. haltère)

1. aparat din două rânduri de discuri metalice legate printr-o bară, folosit în atletica greacă; ganteră.
2. (pl.) sport practicat cu acest aparat; atletică grea.
3. (pl.) (prin ext.) exercițiu cu acest instrument (ex. a face haltere).
4. (pl.) (biol.) organe de echilibru pentru zbor, la insectele diptere, pe metatorace; balansiere.

pendul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pendule, lat. pendulus)

1. corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe; (p. ext.) dispozitiv, piesă a unui mecanism care prin oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument.
2. element de rezemare cu două articulații, folosit la poduri.
3. tip de corp de iluminat suspendat printr-o tijă.
4. ceas de perete a cărui mișcare este reglată de un balansier; pendulă.
5. (var.) pendulă, (înv.) pandul, (înv.) pendel.