Dictionar

redobândire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. redobândi)

1. acțiunea de a redobândi și rezultatul ei; obținere din nou, recâștigare.
2. recăpătare a unui lucru, a unei situații, stări etc.
 

postliminium

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. postliminium)

1. (în dreptul roman) redobândire retroactivă a drepturilor cetățenești de către o persoană înstrăinată, la înapoierea în patrie.
2. drept pe baza căruia persoanele, bunurile și toate raporturile juridice, modificate prin ocuparea teritoriului de către un stat inamic, sunt repuse, după încetarea acesteia, în starea de mai înainte.
 

reabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (reabilita)

1. acțiunea de a (se) reabilita.
2. restabilire, redobândire a bunei reputații.
3. act juridic prin care cineva este repus în drepturile personale pierdute.
 

remineralizație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. reminéralisation)

1. acțiunea de a furniza organismului mineralele care îi lipsesc; redobândire în organism a constituenților minerali lipsă sau pierduți; remineralizare.
 

recâștigare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. recâștiga)

1. acțiunea de a recâștiga și rezultatul ei; redobândire.
 

remineralizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (remineraliza)

1. acțiunea de a (se) remineraliza și rezultatul ei; redobândire de minerale până la compoziția normală; remineralizație.
2. (în special) fixarea calciului într-un organism decalcificat ca urmare a unui proces patologic; recalcificare.