Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. ajusta)
1. acțiunea de a ajusta; ajustaj, potrivire, adaptare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (reajusta)
1. acțiunea de a reajusta și rezultatul ei; potrivire, adaptare la o nouă situație.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ajustage)
1. (tehn.) acțiunea de a ajusta; ajustare.
2. (spec.) mărime care măsoară exactitatea contactului feţelor a două piese care se întrepătrund.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. ajusteur)
1. muncitor calificat în operaţii de ajustare a unor piese.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coaptation)
1. (biol.) ajustare a două organe ale aceluiaşi individ formate independent unul de altul, unul în cavitate şi celălalt în relief.
2. punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. coupage)
2. (spec.) operaţie estetică de „ajustare” a urechilor la câinii de rasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Halte/stelle/, fr. halte)
1. stație mică de cale ferată, unde nu se opresc decât trenuri locale.
3. scurtă oprire a unei trupe în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului sau verificarea tehnicii de luptă.
4. punct rutier de oprire obligatorie pentru îndeplinirea unor formalități administrative sau plata unei taxe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (realinia)
2. ajustarea frecvenţei de rezonanţă, a filtrelor de frecvenţă medie din radioreceptoare, prin modificarea parametrilor.