Parte de vorbire: vb. tr., refl. (pop.)
Origine: (cf. împopoța)
1. a se găti, a se împodobi peste măsură (cu podoabe de prost gust); a (se) împopoțona.
2. (var.) a (se) împoțoțona, a (se) înțopona, a (se) înțorțona.
Parte de vorbire: s.f. (pop.)
Origine: (vb. înțoțona)
1. împodobire exagerată; împopoțonare, înzorzonare.
2. (var.) împoțoțonare, înțoponare, înțorțonare.
Parte de vorbire: adj. (pop.)
Origine: (vb. înțoțona)
1. împodobit în mod exagerat și de obicei cu lucruri, cu podoabe de prost gust; împopoțonat, înzorzonat.
2. (var.) împoțoțonat, înțoponat, înțorțonat.