Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balcon, it. balcone)
1. platformă ieşită în afară, pe una dintre feţele unei clădiri şi comunicând cu interiorul.
2. galerie a unei săli de spectacole, deasupra parterului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balconnet)
1. balcon mic în uşa unui frigorifer.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alvéole)
1. cavitate de implantare a dinţilor în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavităţi ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuţă construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaş în care stau seminţele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spaţiu plantat.
7. scobitură creată la suprafaţa unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deşert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balconnet)
1. balcon mic în uşa unui frigorifer.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. console)
1. mobilă în formă de policioară sau de măsuţă sprijinită de perete, pe care se aşază vase, statuete etc.
2. element de construcţie, liber la unul dintre capete, care iese în afara punctului său de reazem sau de încastrare pentru a susţine un balcon, o cornişă etc.
3. dispozitiv metalic care permite prinderea unui aparat de iluminat de tija unui stativ.
4. (inform.) terminal al unui ordinator destinat dialogului om-maşină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. galerie, it. galeria, germ. Galerie)
1. cavitate subterană, îngustă și alungită, săpată prin eroziune.
2. canal săpat de animale în sol.
3. excavație minieră în formă de tunel, executată pentru a permite accesul la un zăcământ.
4. canal de legătură între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice.
5. coridor ca element de legătură sau de promenadă la o construcție.
6. conductă metalică, montată la motoarele cu ardere internă, care conduce amestecul carburant către cilindri sau prin care sunt evacuate produsele rezultate din arderea combustibilului.
7. muzeu, sală unde sunt expuse sculpturi, picturi sau alte obiecte de artă.
8. magazin cu obiecte de artă; (p. ext.) magazin universal.
9. ultimul balcon (de sus) al sălilor de spectacol.
10. (fam.) spectatorii de la acest balcon; (p. ext.) publicul care se manifestă zgomotos la un meci, la un spectacol.
11. platformă mică la prora sau pupa unei nave.
12. bară de lemn sau metalică de care se atârnă perdelele.
13. (fig.) șir, serie (de portrete literare).
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. loggia)
1. galerie la etajul unei clădiri, deschisă spre exterior prin intermediul unei coloane.
2. balcon mărginit de panouri pline sau traforate, care împiedică pătrunderea directă a soarelui.
3. serie celebră de 52 de fresce pictate de Rafael într-o galerie a Vaticanului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. méniane, lat. menianum)
1. balcon sau terasă exterioară la casele romane ori italieneşti.