OK
X
trenușor
Parte de vorbire:
s.n. (pop.)
Etimologie: (tren + -ușor)
1.
diminutiv
al
lui
tren;
tren
mic,
trenuț.
2.
(var.)
(pop.)
trinușor.
trenuț
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (tren + -uț)
1.
diminutiv
al
lui
tren;
tren
mic,
trenuleț,
(pop.)
trenușor.
2.
tren
mic
care
circulă
pe
șine
înguste,
prin
locuri
greu
de
străbătut;
trenuleț.