Dictionar

dârzui

Parte de vorbire:  vb. tr. (Banat)  
Etimologie: (dârză + -ui)

1. a târî ca pe o zdreanță.
2. (fig.) a umili.
 

dârzuire

Parte de vorbire:  s.f. (Banat)  
Etimologie: (vb. dârzui)

1. târâre ca pe o zdreanță; (reg.) dârzuit.
2. (fig.) umilire.
 

dârzuire

Parte de vorbire:  s.f. (Banat)  
Etimologie: (vb. dârzui)

1. târâre ca pe o zdreanță; (reg.) dârzuit.
2. (fig.) umilire.