Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cântec + -el)
1. diminutiv al lui cântec; cântec scurt.
2. (expr.) ~ comic = monolog comic, satiric, în versuri, adesea fredonat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. folk song)
1. gen de cântec cuprinzând atât cântecele folclorice, redate mai mult sau mai puţin modernizat, cât şi piese originale în aceeaşi manieră.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. responsariale)
1. adj. care are ton, caracter de răspuns.
2. (despre un vers, frază, cuvânt) spus, cântat de public sau de cor ca replică la cele spuse de preot.
3. s. n. carte care cuprinde răspunsurile şi cântecele liturgice ale credincioşilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. sirène, it. sirena, lat siren)
1. (mit.) ființă fabuloasă cu cap de femeie și trup de pește sau de pasăre, care ademenea, prin cântecele ei, pe corăbieri în locuri primejdioase, unde aceștia își găseau moartea.
3. aparat emițător de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele în fabrici, în navigație etc. sau în cazuri de alarmă.
4. aparat în laborator pentru măsurarea înălțimii sunetelor.