Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ballonner)
1. tr., refl. a (se) face, a deveni ca un balon; a (se) umbla.
2. refl. a i se umfla cuiva abdomenul (datorită acumulării de gaze în intestine).
Parte de vorbire: s.
Origine: (balon + -aj)
1. lăţime a secţiunii transversale a unui pneu, aflat sub presiune maximă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (balon + -aș)
1. diminutiv al lui balon; balon (mic).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bec)
1. balonaş de sticlă cu un soclu şi un filament în interior, care devine incandescent şi luminează, străbătut de un curent electric.
2. mulură la partea de jos a ferestrei, destinată a împiedica prelingerea apei de ploaie pe faţadă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colodyspepsie)
1. sindrom dispeptic caracterizat prin jenă abdominală, balonare etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tympanisme)
1. timpanită.
2. sunet care se aude la percuţia unui abdomen balonat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. tympanite)
1. balonare a abdomenului datorată acumulării de gaze în intestine; timpanism, meteorism.