banchet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banquet, it. banchetto)

1. masă festivă în cinstea unei persoane, a unui eveniment.

banchetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banquette)

1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată.
2. suprafață orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea.
3. rambleu format din excedentul de material excavat.
4. fâșie orizontală de-a lungul unui terasament.
5. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă.
6. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze.

cockpit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cockpit)

1. (mar.) spațiu neacoperit pe punte, cu banchete pentru călători sau echipaj.
2. (pe vechile veliere) locuință pentru ofițerii inferiori.
3. loc rezervat pilotului unui avion.

combi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kombi/wagen/)

1. autoturism cu o capacitate sporită de transportat bagaje, cu 3 sau 5 uși (obligatoriu una în spate), bancheta din spate fiind rabatabilă.

contrabanchetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contregradin)

1. banchetă (2) laterală a unui șanț.

cupeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coupé)

1. trăsură de lux închisă, cu două locuri, la care vizitiul stă pe capră.
2. compartiment de vagon, de diligență etc. cu o singură banchetă.
3. automobil de forma cupeului (1).

cușetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couchette)

1. banchetă care poate fi amenajată ca pat în cabinele de dormit de pe navă sau ale vagoanelor de tren; (p. ext.) cabină în asemenea vagoane.
2. spațiu amenajat pentru întreținerea vițeilor sau a vacilor în sistemele moderne de exploatare.

dineu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dîner)

1. masă festivă de seară, cină; (spec.) banchet oferit seara.