Parte de vorbire: s.f.
Origine: (zăpăci)
1. acțiunea de a (se) zăpăci și rezultatul ei; buimăceală, amețeală, tulburare.
2. pierdere (temporară) a judecății normale în fața unei situații neașteptate, dificile, confuze, din cauza unei emoții, a unei boli etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. intimida)
1. acțiunea de a intimida și rezultatul ei; speriere, înfricoșare.
2. acțiunea de a tulbura pe cineva, de a-l face să-și piardă naturalețea; zăpăcire.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (sturluiba)
1. acțiunea de a sturluiba și rezultatul ei; zăpăcire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dezmetici)
1. faptul de a (se) dezmetici; dezmeticit.
2. revenire, trezire sau aducere la realitate; revenire la starea normală (dintr-o amețeală, dintr-o emoție puternică).
3. (figurat) clarificare (asupra unei probleme, neînțelegeri etc.).
5. (antonime) buimăcire, năucire, zăpăcire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (asurzi + -itură)
1. pierdere (totală sau parțială) a auzului; asurzire, asurzit.
2. provocare a pierderii auzului cuiva; asurzire, asurzit.
3. provocare a incapacității cuiva de a înțelege ceva; asurzire, zăpăcire.