OK
X
bandotecă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bandothèque, germ. Bandotek)
1.
arhivă
de
benzi
magnetice.
2.
încăpere,
mobilă
pentru
benzi.
bandotecar, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (bandotecă + -ar)
1.
persoană
care
are
în
grijă
o
bandotecă;
mediatecar.
bandotecar, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (bandotecă + -ar)
1.
persoană
care
are
în
grijă
o
bandotecă;
mediatecar.