Dictionar

fierărit

Parte de vorbire:  I. s.n., II. s.n. (Oltenia)  
Etimologie: (I. fierar + -it, II. fier + -ărit)

1. I. meșteșugul fierarului; fierărie.
2. II. (în credințele populare) datină constând într-o ceremonie prin care se invocă ploaia pe timp de secetă.
 

fierăriță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fierar + -iță)

1. nevasta fierarului; fierăreasă.
 

fierăreasă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fierar + -easă)

1. soția fierarului; fierăriță, făurăreasă, (reg.) făuriță.